Sărbătoarea Acoperământul Maicii Domnului, sărbătorită pe 14 octombrie, ne amintește de iubirea și grija neîncetată a Maicii Domnului pentru întreaga lume. În timpul acestei sărbători, ne amintim de momentul miraculos petrecut în Biserica din Vlaherne, când Maica Domnului s-a arătat în fața credincioșilor, cu cinstitul ei Acoperemânt , simbolizând ocrotirea și protecția ei asupra celor ce o cheamă în rugăciune. Acoperământul Maicii Domnului este o chemare la credință și rugăciune. Ne încurajează să ne încredințăm viața ei, așa cum și poporul creștin de-a lungul secolelor a găsit mângâiere și sprijin sub ocrotirea sa. Când trecem prin momente grele, când ne simțim pierduți sau nesiguri, să ne aducem aminte că Maica Domnului ne acoperă cu iubirea ei, asemenea unui acoperământ care ne protejează de toate răutățile și ne oferă pacea sufletească. Acest prilej ne îndeamnă și la recunoștință. Maica Domnului ne arată, prin exemplul ei de credință și supunere față de voia lui Dumnezeu, că trebuie să fim mereu smeriți și să căutăm să facem bine în jurul nostru. Sărbătoarea ne cheamă să ne apropiem mai mult de Dumnezeu și de aproapele nostru, cerând ajutorul Maicii Domnului în toate încercările vieții.

Să ne rugăm ca Maica Domnului să ne fie mereu aproape, să ne ocrotească familiile și să ne întărească în credință, iar Acoperământul ei Sfânt să fie asupra noastră întotdeauna.

Sărbătoarea Acoperământul Maicii Domnului, sărbătorită pe 14 octombrie, ne amintește de iubirea și grija neîncetată a Maicii Domnului pentru întreaga lume. În timpul acestei sărbători, ne amintim de momentul miraculos petrecut în Biserica din Vlaherne, când Maica Domnului s-a arătat în fața credincioșilor, cu cinstitul ei Acoperemânt , simbolizând ocrotirea și protecția ei asupra celor ce o cheamă în rugăciune. Acoperământul Maicii Domnului este o chemare la credință și rugăciune. Ne încurajează să ne încredințăm viața ei, așa cum și poporul creștin de-a lungul secolelor a găsit mângâiere și sprijin sub ocrotirea sa. Când trecem prin momente grele, când ne simțim pierduți sau nesiguri, să ne aducem aminte că Maica Domnului ne acoperă cu iubirea ei, asemenea unui acoperământ care ne protejează de toate răutățile și ne oferă pacea sufletească. Acest prilej ne îndeamnă și la recunoștință. Maica Domnului ne arată, prin exemplul ei de credință și supunere față de voia lui Dumnezeu, că trebuie să fim mereu smeriți și să căutăm să facem bine în jurul nostru. Sărbătoarea ne cheamă să ne apropiem mai mult de Dumnezeu și de aproapele nostru, cerând ajutorul Maicii Domnului în toate încercările vieții.

Să ne rugăm ca Maica Domnului să ne fie mereu aproape, să ne ocrotească familiile și să ne întărească în credință, iar Acoperământul ei Sfânt să fie asupra noastră întotdeauna.

Sărbătoarea Acoprământului Maicii Domnului de la 1/14 octombrie cinstește în mod deosebit arătarea Preasfintei Fecioare Maria petrecută în anul 911 în biserica din Vlaherne. Cartierul Vlaherne din Constantinopol, locuit de vlahii veniți din Scithia Minor, a jucat un rol important în evlavia marială din Bizanţ. Aceasta se datorează atât icoanei făcătoarei de minuni a Maicii Domnului – Vlahernitissa, cât şi a prezenței aici a Acoperământului Maicii Domnului.
Cinstirea sfântului Acoperământ datează începând din secolul al V-lea, când Acoperământul (maforionul), Brâul și Cămașa (tunica) Maicii Domnului ajung la Constantinopol. După tradiție, Acoperământul și Brâul au fost găsite în mormântul Sfintei Fecioare din Grădina Ghetsimani, atunci când i s-a deschis mormântul pentru Apostolul Toma.
Împăratul Leon I, în anul 473, așază Acoperământul împreună cu Tunica Maicii Domnului într-un paraclis special din cadru bisericii Sfintei Maria din Vlaherne (Panaghia Vlaherniotissa).
Acoperământul și Brâul Sfintei Fecioare, alături de un fragment din lemnul sfintei Cruci erau considerate la Constantinopol obiecte sfinte protectoare, „palladium”, fiind purtate în ceremoniile imperiale, la sinoade, în procesiuni – pentru a proteja și binecuvânta capitala imperiului. La nevoie, aceste relicve erau luate de împărați în războaie sau în expediții militare.
Acoperământul sau maforionul era un articol vestimentar specific mediului palestinian, care s-a păstrat cu stricteţe şi în perioada talmudică. Femeile purtau un văl sau un şal mai lung, ce le cădea pe umeri şi pe spate. Ele îl foloseau la nevoie şi pentru a căra alimente sau cereale. Cel mai adesea, acest acoperământ era făcut din păr de cămilă, din ţesături de cânepă sau in, iar pentru evenimente mai importante se folosea unul dintre materiale mai preţioase, precum lâna sau porfira. Deşi uneori Acoperământul a fost confundat cu Brâul Maicii Domnului, ele sunt în realitate două relicve diferite. Astfel, brâul era un alt obiect vestimentar întâlnit la orientali, care a apărut din motive practice, pentru a încinge hainele lungi şi largi. Practica acoperirii capului a fost preluată de primii creştini, apoi și de bizantini. În iconografie, spre deosebire de acoperămintele obișnuite, Acoperământul Maicii Domnului apare începând cu secolul al V-lea ca fiind împodobit cu trei stele, simbol al Pururea Fecioriei Maicii Domnului: înainte, în timpul şi după Naşterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Sărbătoarea Acoprământului Maicii Domnului de la 1 octombrie cinstește în mod deosebit arătarea Preasfintei Fecioare Maria petrecută în secolul al-X-lea în Biserica din Vlaherne. Cartierul Vlaherne din Constantinopol, locuit de vlahii veniți din Scithia Minor, a jucat un rol important în evlavia marială din Bizanţ. Aceasta se datorează atât Icoanei făcătoarei de minuni a Maicii Domnului – Vlahernitissa, cât şi a prezenței aici a Acoperământului Maicii Domnului. Evenimentul amintit s-a petrecut în ziua de 1 octombrie a anului 911 când, în timpul unei privegheri de toată noaptea, pe la ora 4 dimineaţa, Maica Domnului s-a arătat ocrotind credincioșii adunați în biserică de frica unei invazii barbare. Prezenți la această slujbă, Sfântul Andrei cel Nebun pentru Hristos și ucenicul său, Epifanie, „au văzut pe Împărăteasa cerului, pe ocrotitoarea a toată lumea, pe Preasfânta Fecioară Născătoare de Dumnezeu, stând în văzduh şi rugându-se, strălucind cu lumină şi acoperind pe popor cu cinstitul său omofor, înconjurată de oşti cereşti şi de mulţime de sfinţi, care stăteau în haine albe cu cucernicie împrejurul ei; din care doi erau mai aleşi, Sfântul Ioan Înaintemergătorul şi Evanghelistul Ioan. Iar cele cu umilinţă graiuri ale rugăciunii ei către iubitul său Fiu şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos, acestea s-au auzit: Împărate ceresc, primeşte pe tot omul cel ce Te slăveşte pe Tine şi cheamă în tot locul preasfânt numele Tău; şi unde se face pomenirea numelui meu, acel loc îl sfinţeşte, şi preamăreşte pe cei ce Te preamăresc pe Tine, şi pe cei ce cu dragoste mă cinstesc pe mine, Maica Ta. Primeşte-le toate rugăciunile şi făgăduinţele şi-i izbăveşte din toate nevoile şi răutăţile”.
În tradiția greacă această minune a fost sărbătorită mai mult de către călugării din Sfântul Munte Athos. Cu timpul, a căpătat forma unei sărbători, devenind foarte cinstită în lumea slavă, cele mai vechi icoane ale Acoperământului Maicii Domnului datând din secolul al XII-lea. În picturile unor mănăstiri precum Suceviţa, Hurezu, Polovragi și Govora găsim reprezentat Acoperământului Maicii Domnului, ceea ce indică faptul că această sărbătoare era cunoscută, chiar dacă s-a generalizat puțin mai târziu.
Primele biserici din părțile noastre, care au purtat hramul Acoperământul Maicii Domnului sunt atestate în secolul al XVIII-lea. Prima și cea mai cunoscută este biserica de lemn a Schitului Pocrov, ctitorită în anul 1714 de către fostul episcopul Pahomie. Acesta a închinat biserica din poiana unde a sihastrit sărbătorii dragi duhovnicului său, Mitropolitul Dimitrie al Rostovului. O altă biserică care a rămas în amintirea ținutului Năsăudului este a mănăstirii din Sîngeorz așezată în „Runcul Mănăstirii”, datând din anul 1746, care se presupune ca a purtat hramul Pocrovului. Această mănăstire de călugări, din nefericire, a fost incendiată de către generalul Bukov și totodată a dispărut odată cu acest moment.
În tradiția noastră populară, această sărbătoarea este cunoscută sub numele de Pocroave (în slavonă „pocrov” care înseamnă văl, acoperământ) și coincide de multe ori cu timpul când pământul se acoperă cu brumă. De-a lungul vremii a căpătat o popularitate tot mai mare, astfel încât începând cu anul 2017 a fost trecută ca sărbătoare cu cruce roșie în calendarul Bisericii Ortodoxe Române, alături de celelalte praznice închinate Maicii Domnului. Acestă popularitate poate fi explicată și de practica liturgică din mănăstiri. De asemenea, în rânduiala de rugăciune personală mulți duhovnici recomandă, mai ales la momente de încercare, citirea acatistului Acoperământului, care multora le aduce mângâiere și încurajare, dar și dobândirea celor de folos. Cu toate că semnificația istorică a sărbătorii este mai puțin înțeleasă, în evlavia credincioșilor Acoperământul Maicii Domnului este perceput ca fiind purtarea de grijă și ocrotirea Preasfintei Fecioarei pentru toți cei care îi cer ajutorul.