Datorita faptului ca duminica, 24 ianuarie, se face praznuirea Sfintei Cuvioase Xenia de Sankt Petersburg, m-am gandit sa va impartasesc in cateva randuri, crampeie din frumoasa mea prietenie cu una dintre cele mai iubite sfinte pe care le-a odraslit pamantul rusesc.

Totul a inceput acum aproximativ 2 ani, cand a ingaduit Bunul Dumnezeu sa merg in Republica Moldova pentru cateva zile. In acest timp am intrat in contact cu sfintii Rusiei (indraznesc sa spun, poate un pic mai bine cunoscuti peste Prut, decat la noi). Aici am intalnit-o pe Sfanta Matrona de la Moscova, m-am bucurat sa-l revad pe Sfantul Serafim de Sarov, iar in treacat am auzit si de Sfanta Xenia de Sankt Petersburg. Spun in trecat pentru ca nu am dat prea mare importanta celor auzite despre Sfanta Xenia, multumindu-ma a o pomeni in rugaciunile mele doar ca pe o alta sfanta a Rusiei.

In vara aceluiasi an, cu ingaduinta Domnului, dar cu nevrednicia mea, am mers pentru prima data in Rusia si Ucraina, dar fara a ajunge in Sankt Petersburg. Rugaciunile mele catre Sfanta Xenia erau in continuare…formale. Peste un an insa, in vara lui 2009, eram in toiul pregatirilor pentru cea de-a doua plecare in Rusia, plecare presarata cu multe ispite.

In cele din urma am izbandit, dar numai datorita ajutorului primit din partea Maicii Domnului si a Sfantului Serafim de Sarov (la care am adaugat peste timp si rugaciunile Sfintei Xenia, care, probabil, a intervenit in chip nevazut, pentru a mi se face cunoscuta, acolo, la ea acasa). Cu 2 saptamani inainte de plecare, am primit o carte cu viata si minunile Sfintei Xenia. Am inceput cu bucurie sa-i citesc viata si, pe masura ce inaintam in lectura, se aprindea in mine dorul de ea…

Odata ajunsa in cimitirul Smolensk, din Sankt Petersburg, ardeam de nerabdare sa ma inchin la mormantul Sfintei. Cu cat ma apropiam , cu atat ma cuprindea o stare de nevrednicie,de ticalosie, stare care a culminat cu izbucnirea mea intr-un plans inexplicabil la intrarea in capela si vederea mormantului. Lacrimile imi curgeau din ce in ce mai mult si ma simteam nevrednica de a fi acolo, in apropierea ei…La sarutarea icoanei de langa mormant am simtit o mireasma care nu poate fi descrisa in cuvinte. Continuare »