Concubinajul afectează copiii mai mult decât divorţul

Copiii ai căror părinţi trăiesc în concubinaj sunt ameninţaţi de numeroase pericole: lipsa performanţei şcolare, stres psihic, abuz fizic şi sărăcie. În opinia lui Brad Wilcox, autor al unui raport publicat de National Marriage Project, concubinajul afectează copiii mai mult decât divorţul.

Studiul lui Wilcox atenţionează că e nevoie de o schimbare a priorităţilor, de la concentrarea pe copiii ai căror părinţi au divorţat, la acordarea unei atenţii sporite copiilor ai căror părinţi locuiesc împreună fără a fi căsătoriţi. Specialistul spune că în timp ce primii au fost constant în atenţia oamenilor de ştiinţă, copiii ai căror părinţi coabitează ar trebui să stârnească o mai mare preocupare.

În Statele Unite, rata a divorţurilor se află în scădere după un vârf statistic atins în anii 1979-1980, perioadă asociată unei „revoluţii a divorţurilor". În schimb numărul copiilor „din flori" a crescut exponenţial. Circa 41% din copiii care se nasc astăzi în SUA provin din cupluri necăsătorite, incluzând aici şi partenerii care locuiesc împreună.

„Experimentăm un tipar în care este evidentă instabilitatea. Tot mai mulţi adulţi se mută dintr-o casă în alta, într-un soi de carusel al relaţiilor," a explicat Wilcox pentru NPR. Cauza acestui fenomen este tema copiilor afectaţi de revoluţia divorţurilor care, odată deveniţi adulţi se tem să se căsătorească. Mulţi amână căsătoria deşi au copii, spune Wilcox. Aceasta în ciuda faptului că relaţiile de concubinaj au, potrivit studiilor, de două ori mai multe şanse să se destrame decât o relaţie de căsătorie.

Cuplurile care coabitează „sunt mai predispuse să experimenteze o instabilitate mai mare decât dacă ar fi făcut efortul să înainteze încet şi să se căsătorească înainte de a întemeia o familie," spune Wilcox. Iar această instabilitate îşi ia tribut din vieţile copiilor. Psihologul John Gottman, şi el autor al aceluiaşi studiu, spune despre concubinaj că favorizează atât tulburările cu manifestări exterioare (ex: agresiune), cât şi pe cele cu manifestări interioare (ex: depresie). „Copiii proveniţi din cupluri care coabitează sunt expuşi unui risc mai mare decât copiii din cuplurile căsătorite," a subliniat psihologul.

Stephanie Coontz, profesor de Studii de familie la Evergreen State College din Washington, susţine că această situaţie se datorează faptului că oamenii sunt mai dispuşi să se căsătorească atunci când au acele lucruri care fac legătura mai solidă: respect reciproc, capacitatea de a rezolva problemele şi siguranţă economică. Condiţiile economice au înclinat însă balanţa împotriva căsătoriei, convingându-i pe tot mai mulţi să amâne sau să renunţe la oficializarea legăturii în favoarea concubinajului, a explicat profesorul. „Concubinajul şi copiii din flori sunt în egală măsură şi un simptom şi o cauză a instabilităţii vieţii copiilor," a conchis Coontz.

Această instabilitate presupune pierderea sănătăţii, longevităţii şi bunăstării materiale mai mari asociate căsătoriei, atenţionează Gottman. Mesajul concubinului este „dacă dai de necaz, eşti pe cont propriu; eu n-o să fiu acolo să te ajut," susţine Gottman indicând incompatibilitatea acestui mod de gândire cu jurământul „la bine şi la rău" care stă la baza căsătoriei.

www.semneletimpului.ro