La 14 octombrie, creştinii ortodocşi de stil vechi sărbătoresc Acoperământului Maicii Domnului

Această sărbătoare închinată Fecioarei numită Acoperământul Maicii Domnului pe care Biserica Ortodoxă o aşează în cinstea ei la întâi octombrie se înscrie în rândul praznicelor dedicate relicvelor sfinte precum: punerea în raclă a Sfântului Veşmânt şi cel al Brâului ei.

Praznicul a luat naştere în urma unei minuni săvârşite de Preasfânta Fecioară în zilele împăratului Leon cel Înţelept atunci când la privegherea de noapte în biserica Vlahernelor, Sfântul Andrei cel Nebun pentru Hristos (956) şi ucenicul său Fericitul Epifanie au văzut-o pe Maica Domnului în văzduh rugându-se pentru popor, ea fiind însoţită de sfinţi. Se aminteşte că doar cei doi au putut să vadă arătarea Mariei şi a acoperământului ei, ce strălucea asemeni slavei divine, iar cei prezenţi au simţit doar harul acoperământului.

Originile sărbătorii se află în vechea Rusie, începând din veacul al XII-lea, acolo unde s-a dezvoltat o devoţiune deosebită a Fecioarei. Viziunea Sfântului Andrei cel Nebun pentru Hristos a pricinuit o aspiraţie a vieţii religioase cu precădere a Novgorodului din acea vreme. Este cunoscut şi faptul că popoarele slave nu aveau un trecut plin de evlavie către Născătoarea de Dumnezeu, deoarece s-au încreştinat doar spre finalul primului mileniu al erei creştine sub principele Vladimir cel Mare (980-1015); în vreme ce, celelalte popoare din Imperiul Bizantin erau deja creştine.